Glosar de termeni psihologici

Falus

s.n ( fr. Phallus; engl. fallus; germ. Fallus)

Fallus - simbol al libidoului pentru ambele sexe, no╚Ťiune care desemneaz─â ansamblul efectelor semnificantului asupra subiectului ╚Öi, mai ales, pierderea legat─â de priza sexualit─â╚Ťii în limbaj.

No╚Ťiunea de falus, central─â în teoria psihanalitic─â, marcheaz─â faptul c─â punctul de impact eficace al interpret─ârii într-o cur─â este de natur─â sexual─â; ea ridic─â, în acela╚Öi timp, probleme de ordin etic privind sexualitatea uman─â.

Istoria conceptului

Acest termen, familiar etnologilor ╚Öi istoricilor din antichitatea greac─â, trimite la ritualul religios al misterelor, în care se pare – îndeosebi la cele din Eleusis, dar nu exist─â documente directe- c─â unul  din punctul dintre punctele culminante era dezv─âluirea unui simulacru al organului sexual masculin, cheza╚Ö al puterii, cunoa╚Öterii ╚Öi fecundit─â╚Ťii pentru p─âmânt ╚Öi oameni. Sesiz─âm deci ambiguitatea termenului care sugerând turgescen╚Ťa penisului, face în realitate din el un simbol de venerat sau un simbol luat din logica incon╚Ötientului. Putem vedea în ce m─âsur─â acest termen poate s─â permit─â o confuzie între sexualitatea ╚Öi procreere ╚Öi o n─âcl─âire a enigmei rela╚Ťiei dintre b─ârbat ╚Öi femeie în descrierea antropologic─â a rela╚Ťiei familiale dintre tat─â ╚Öi mam─â.

Prin no╚Ťiunea freudian─â de complex Oedip ╚Öi prin corelatul s─âu, complexul castr─ârii, interdic╚Ťia incestului reiese din descrierea antropologic─â ╚Öi din mitul tragic, în timp ce falusul devine obiectul dorin╚Ťei mamei, interzis─â fiului. Sigmund Freud situeaz─â castrarea, adic─â modul în care este reglat─â juisan╚Ťa exerci╚Ťiului sexual, precum ╚Öi ceea ce leag─â sexul de vorbire, vorbire amenin╚Ť─âtoare desigur, dar a c─ârei interdic╚Ťie structureaz─â dorin╚Ťa, atât la b─âiat, cât ╚Öi la fat─â, în cazul c─âreia s-ar p─ârea c─â absen╚Ťa penisului o poate dispensa de tributul simbolic pl─âtit sexualit─â╚Ťii pentru ca aceasta s─â devin─â mam─â.

Concep╚Ťia freudian─â despre falus

Pentru Freud, termenul de falus, care apare de nenum─ârate ori în leg─âtur─â cu simbolurile falice în vis,  legat de organizarea fazei falice, serve╚Öte la afirmarea caracterului intrisec sexual al libidoului. Prin aceasta, ea se opune, de exemplu , teoriei lui C.G. Jung, care leag─â dorin╚Ťa  de unele for╚Ťe vitale metafizice, în care miturile î╚Öi p─âstreaz─â accentul ini╚Ťiatic religios.

Accentul pus pe adjectivul falic corespunde unei pozi╚Ťii teoretice esen╚Ťiale la Freud: libidoul este în esen╚Ť─â masculin, chiar ╚Öi pentru feti╚Ť─â dar se manifest─â diferit. Falusul este un fel de operator al disimetriei necesare dorin╚Ťei ╚Öi juisan╚Ťei sexuale. Este adev─ârat c─â, dac─â falusul este ata╚Öat Erosului, aceast─â for╚Ť─â chiar tinde s─â uneasc─â, în timp ce Thanatosul desparte, dezorganizeaz─â. Freud mai arat─â cum reproducerea sexual─â implic─â moartea individului; ceea ce este falic nu poate fi deci un simbol pur al vie╚Ťii. Complexitatea ascestei no╚Ťiuni, la Freud, ╚Ťine în aparen╚Ť─â mai pu╚Ťin de ireductibila diferen╚Ť─â între sexe decât de opozi╚Ťia între via╚Ť─â sau moarte.

Fetișism

s.n (fr. fetichisme; eng. fetishism;  germ. Fetischismus )

Feti╚Öism reprezint─â  organizarea particular─â a dorin╚Ťei sexuale, sau a libidoului, astfel încât satisfac╚Ťia complet─â nu poate fi atins─â f─âr─â prezen╚Ťa ╚Öi folosirea unui obiect determinat, feti╚Öul, în care psihanaliza recunoa╚Öte un substitut al penisului, absent în cazul mamei, sau un semnificant falic.

Îndelung descris, în secolul al XIX-lea, feti╚Öismul este considerat în general ca apar╚Ťinând sferei perversiunii. De fapt, comportamentul feti╚Öismului evoc─â lesne aceast─â dimensiune: feti╚Öismul alege un obiect, o pereche de ghete s─â spunem, care devine singurul s─âu obiect sexual. El îi confer─â o valoare cu totul excep╚Ťional─â ╚Öi, dup─â cum spune Freud, ,,acest substitut este comparat pe bun─â dreptate cu feti╚Öul în care s─âlbaticul î╚Öi vede încarnat zeul’’. Ceea ce, la nivel descriptiv, pare reprezentativ în mod special pentru registru pervers, este dimensiunea condi╚Ťiei absolute care caracterizeaz─â, în numeroase cazuri, obiectul feti╚Ö. Chiar dac─â poate avea rela╚Ťii sexuale normale, feti╚Öistul nu poate trece la actul propriu-zis, de exemplu, sau nu poate ob╚Ťine o juisan╚Ť─â de pe urma lor, decât dac─â partenera sa consimte s─â îmbrace o anumit─â ╚Ťinut─â. Scopul sexual nu este aici acuplarea; dorin╚Ťa despre care se presupune în mod obi╚Önuit c─â se adreseaz─â unei fiin╚Ťe în totalitatea ei, este, în acest caz, dependen╚Ťa de o parte a corpului, supraestimat─â (feti╚Öismul piciorului, al p─ârului) sau de un obiect material aflat într-o rela╚Ťie mai mult sau mai pu╚Ťin strâns─â cu o parte a corpului ( lenjeria de corp). S─â ad─âug─âm c─â anumite tr─âs─âturi feti╚Öiste sunt prezente de multe ori în practicile considerate cel mai adesea ca perverse (feti╚Öizarea biciului, în sadism).

Cu toate acestea, pentru psihanaliz─â, feti╚Öismul are o importan╚Ť─â mult mai general─â, cu mult dincolo de simpla considerare a unei entit─â╚Ťi patologice particulare. Trebuie astfel re╚Ťinut c─â un astfel grad de feti╚Öism se reg─âse╚Öte în via╚Ťa sexual─â normal─â.

Desigur, se va admite c─â feti╚Öismul caracterizeaz─â mai ales libidoul masculin, deoarece b─ârba╚Ťii, mai mult sau mai pu╚Ťin con╚Ötient, se afl─â deseori în c─âutarea unei tr─âs─âturi distinctive care, singur─â, poate determina apari╚Ťia dorin╚Ťei pentru partenera lor. Ar fi mai pu╚Ťin pertinent s─â opun─â feti╚Öismul altor manifest─âri ale dorin╚Ťei. Chiar dac─â feti╚Öismul alege o anumit─â categorie de obiecte, el nu este fixat asupra vreunei dintre ele. Întotdeauna susceptibil s─â se deplaseze c─âtre altul, echivalent, dar diferit, feti╚Öismul include aceea parte de insatisfac╚Ťie, care st─â la baza oric─ârei dorin╚Ťei.

Frigiditate

s.f. (fr. frigidite, engl. frigidity)

Imposibilitate, pentru o femeie, de a resim╚Ťi o juisare normal─â în cursul raporturilor sexuale.

În anumite cazuri frigiditatea este total─â caracterizându-se prin absen╚Ťa dorin╚Ťei ╚Öi pl─âcerii sexuale. Aceasta este anafrodizia, o tulburare, în acela╚Öi timpcea mai profund─â, dar ╚Öi cea mai mai bine tolerat─â de c─âtre femeie, care apeleaz─â rareori la specialist pentru aceast─â insuficien╚Ť─â complet─â. În schimb, ea va merge la o consulta╚Ťie în cazul frigidit─â╚Ťii par╚Ťiale, în care pl─âcerea sexual─â exist─â dar r─âmâne incomplet─â. Este vorba în acest caz de raritatea sau de absen╚Ťa orgasmului în rela╚Ťiile sexuale, care r─âmân satisf─âc─âtoare în intervalul ce precede juisarea terminal─â. O femeie va apela de asemenea mai frecvent la consult în cazul frigidit─â╚Ťii dureroase, sau dispareunie, vaginismul fiind form─â frecvent─â a acesteia.

În func╚Ťie de data apari╚Ťiei, se distinge între frigiditatea primar─â ╚Öi frigiditatea secundar─â. Prima apare înc─â la primele raporturi sexuale. Frigiditatea primar─â, frecvent─â în cazul tinerei so╚Ťii, dispare adesea în mod spontan odat─â ce cuplul a dobândit o anumit─â experien╚Ť─â în via╚Ťa comun─â intim─â. Frigiditatea primar─â, frecvent─â în cazul tinerei so╚Ťii, dispare adesea în mod spontan odat─â ce cuplul a dobândit o anumit─â experien╚Ť─â în via╚Ťa comun─â intim─â.

Frigiditatea secundar─â survine, pe de alt─â parte, dup─â o perioad─â îndulungat─â de via╚Ť─â sexual─â satisf─âc─âtoare. La originea ei poate fi g─âsit─â o cauz─â organic─â ( o boal─â de natur─â endocrin─â sau neurologic─â, sau maladii locale, uterine, vaginale, vulvare, perineale). Îns─â de cele mai multe ori, cauza este afectiv─â (conflict cu partenerul, adulter, avort, tulbur─âri nevrotice diverse).

Tratamentul vizeaz─â mai întâi cauza, în m─âsura în care aceasta a putut fi determinat─â. Pentru frigidit─â╚Ťile de origine afectiv─â, psihoterapia de inspira╚Ťie analitic─â va putea elucida conflictul subiacent: o mare angoas─â de castrare, o fixa╚Ťie oedipian─â asupra tat─âlui , tendin╚Ťe homosexuale incon╚Ötiente. Adesea îns─â poate fi suficiente câteva sfaturi simple privind contracep╚Ťia sau comportamentului partenerului. Se utilizeaz─â de asemenea tehnici de reeducare psihosexual─â, care permit cur─â intensiv─â,vindecarea sau cel pu╚Ťin atenuarea acestei tulbur─âri care se pare c─â afecteaz─â mai mult de 30% din femeile din lumea occidental─â.

Libido

s.n. (fr. libido; eng. libido; germ. libido)

Energie psihic─â a impulsurilor sexuale, resim╚Ťit─â ca dorin╚Ťe sau aspira╚Ťii erotice ╚Öi care, pentru Sigmun Freud, explic─â prezen╚Ťa ╚Öi manifestarea sexualului în via╚Ťa psihic─â.

În ceea ce îl prive╚Öte pe CG Jung, el concepe no╚Ťiunea de libido ca o energie psihic─â nespecific─â, manifestându-se în toate tendin╚Ťele, sexuale sau nuc ceea ce la Freud respinge, el men╚Ťinând referin╚Ťa la sexual. Raportându-╚Öi propriile concep╚Ťii despre libido, ca energie a tot ceea ce se poate îngloba în termenul de iubire, la termenul de Eros al lui Platon, Freud ajunge s─â denumeasc─â libido energia Erosului. Reluând aceast─â problem─â, J. Lacan propune s─â concepem libidoul nu atât ca pe un câmp de energie, cât ca pe un ,, organ ireal’’, care are leg─âtur─â cu partea din sine îns─â╚Öi pe care fiin╚Ťa vie sexual─â o pierde în sexualitate.

Este relativ greu s─â extragem o defini╚Ťie a libidoului la Freud, mai ales ca este pus în lumin─â în mod diferit, în func╚Ťie de momentele conceptualiz─ârii teoriei pulsiunilor, referitoare la via╚Ťa sexul─â, normal─â sau patologic─â, chestiune reiterat─â de problemele nevrozelor, a perversiunilor ╚Öi psihozelor. Termenul latin de li8bido, care înseamn─â ,,dorin╚Ť─â’’, ,,invidie’’, ,, aspira╚Ťie’’, a╚Öa cum îl folose╚Öte Freud, desemneaz─â ,,manifestarea dinamic─â în via╚Ťa psihic─â a pulsiunii sexuale’’ este energia ,,pulsiunilor care au leg─âtur─â cu tot ceea ce se poate în╚Ťelege prin numele iubire’’.  Afirmând referin╚Ťa la sexualitate a libidoului , referin╚Ť─â pe care o va pune în valoare în diversele defini╚Ťii pe care le va da, el contest─â punctul de vedere al lui Jung, care anuleaz─â, generalizeaz─â ╚Öi despecific─â libidoul, el v─âzându-l pe acesta manifestându-se în toate tipurile de tendin╚Ťe.

Sadismul

s.n. (fr. sadisme;  engl. sadism, germ. Sadismus)

Form─â de manifestare a pulsiunii sexuale care urm─âre╚Öte s─â-l fac─â pe altul s─â suporte o durere fizic─â ori, cel pu╚Ťin, o domina╚Ťie sau o umilire.

Termenul de sadism vine de la numele  marchizului de Sade, scriitor francez (1740- 1814), a c─ârui oper─â acord─â un spa╚Ťiu vast algolagniei (leg─âtura dintre pl─âcere ╚Öi durere) active, dar ╚Öi pasive.

Psihanaliza recunoa╚Öte sadismul ca una dintre posibilit─â╚Ťile înscrise în chiar natura pulsiunii sexuale. Totu╚Öi nici Freud ╚Öi nici succesorii s─âi n-au reu╚Öit s─â sistematizeze ceea ce ar constitui, de pild─â, o agresivitate normal─â ca dat constitutiv al societ─â╚Ťilor umane.

Desigur, luarea în considerare a sexualit─â╚Ťii infantile duce la descrierea unui gen de perversiune polimorf─â originar─â în care sadismul î╚Öi are locul. Cu toate acestea, Freud scoate în eviden╚Ť─â faptul c─â, la început, sadismul urm─âre╚Öte mai degrab─â dominarea partenerului, st─âpânirea exercitat─â asupra celuilalt. Leg─âtura dintre durere ╚Öi excita╚Ťia sexual─â apare mai întâi în masochism, care constituie o r─âsturnare a sadismului, cu întoarcere asupra propriei persoane. Numai atunci inducerea unei dureri poate deveni unul dintre scopurile sadismului: în acest caz, paradoxal, subiectul este satisf─âcut în mod masochist prin identificarea cu obiectul care sufer─â.

De asemenea, ipoteza pulsiunii de moarte mai degrab─â contrazice ideea unei function─âri sadice primare la om. Pulsiunea de moarte este pulsiunea de distrugere numai în sensul îm care omul tinde spre propria pieire. Sadismul, într-un mod ╚Öi mai evident decât chiar masochismul erogen, se prezint─â ca fiind deja mai complex, ca realizând o intricare a pulsiunilor de moarte ╚Öi a pulsiunilor sexuale.

J.Lacan vorbe╚Öte despre sadism  ilustrând o form─â extrem de evident─â de pozitivare a obiectului . Pe acest obiect, care de obicei are valoarea de obiect pierdut, devenind astfel cauz─â a dorin╚Ťei,sadicul crede c─â-l poate exhiba, t─âindu-l mai întâi din corpul partenerului. În aceast─â privin╚Ť─â, descrierile care se g─âsesc la Sade sunt foarte explicite.

Comportament sexual

( fr. sexuel comportement;  engl. sexual behavior)

Ansamblul al actelor care permit apropierea celor doi parteneri ╚Öi acuplarea. Comportamentul sexual nu se reduce la copula╚Ťie. Acuplarea este precedat─â de preliminarii: c─âutarea a partenerului, curte, jocuri, contracte ╚Öi stimul─âri reciproce. El const─â dintr-o intromisiune a penisului în vagin, urmat─â de mi╚Öc─âri copulatorii ╚Öi de ejaculare. La om se pot distinge patru faze: excita╚Ťie, platou, orgasm ╚Öi rezolu╚Ťie. Ultima faz─â cuprinde la partenerul masculin o perioad─â refractar─â de durat─â variabil─â care face ca, pentru  moment, trecerea la nivelurile de excita╚Ťie mai înalte s─â fie imposibil─â.

Comportamentul sexual este guvernat de anumi╚Ťi factori interni ╚Öi externi, integra╚Ťi în cursul dezvolt─ârii ╚Öi în timpul actualiz─ârii comportamentelor de c─âtre sistemul nervos central. Printre factorii interni, hormonii sexuali joac─â un rol determinant. Hormonii masculini intervin în diferen╚Ťierea sexual─â a gonadelor, a tractusului genital ╚Öi a sistemului nervos: în lipsa lor, în unele lor etape critice ale dezvolt─ârii, aceste structuri ╚Ťint─â evolueaz─â în sensul femel─â. Acest rol organizator ini╚Ťial este primordial: el condi╚Ťioneaz─â morfologia individului (prezen╚Ťa organelor  genitale masculine sau femele), dar ╚Öi fiziologia sa ( natura ╚Öi ritmul a secre╚Ťiilor hipotalamo-hipofizare), fiind , în consecin╚Ť─â, determinat când toate acestea au un sens, cum se întâmpl─â la specia uman─â, sexul educativ. La adult hormonii masculine ╚Öi feminine joac─â un rol activator ce înl─âtur─â reactivitatea structurilor nervoase care controleaz─â expresia comportamentelor. Aceste efecte activatoare variaz─â considerabil în func╚Ťie de nivelul evolutiv al speciilor vizate: evidente la mamiferele inferioare, ele sunt mult mai pu╚Ťin marcate la primate ╚Öi la om.

Printre factorii externi, mesajele senzoriale, provenite din mediu sau de la partener, asigur─â o func╚Ťie dubl─â. Pe de o parte, ele augumenteaz─â reactivitatea general─â a organismului ╚Öi declan╚Öeaz─â, în anumite cazuri, secre╚Ťia gonado-liberinelor hipotalamice; pe de alt─â parte, ele orienteaz─â comportamentele spre obiective specifice: a╚Öa se întâmpl─â cu stimulii emi╚Öi în timpul acupl─ârii de c─âtre fiecare partener ╚Öi care slujesc la sincronizarea comportamentelor acestora.

Toate etajele sistemului nervos, de la m─âduva la telencefal, iau parte la controlul comportamentelor sexuale, dar mai ales hipotalamusul. Sensibil la hormonii sexuali, primind informa╚Ťii de la mezencefal, sistemul limbic ╚Öi cortexul prefrontal, el este un centru de integrare a mesajelor hormonale ╚Öi senzoriale . pe cale eferent─â, gonado-liberinele pe care le secret, controleaz─â , prin intermediul hipofizei anterioare, activitatea endocrin─â a gonadelor. Pe cale nervoas─â, el poate s─â declan╚Öeze ╚Öi anumite segmente de comportament sexual, precum erec╚Ťia sau ejacularea. La mamiferele superioare totu╚Öi, regl─ârile hipotalamice sunt din ce în ce mi mult subordonate structurilor telencefalice care, dezvoltându-se, permit înv─â╚Ť─ârii, memoriei ╚Öi func╚Ťiilor de anticipare s─â joace un rol din ce în ce mai mare. Astfel c─â, la primate, comportamentul sexual este extrem de puternic  modelat de educa╚Ťie ╚Öi cultur─â: crescut în afara contactelor cu adul╚Ťii, un cimpanzeu nu va ╚Ötii s─â copuleze; la om, rolurile sexuale asumate de c─âtre un individ vor depinde de sexul în care a fost educat, chiar dac─â acesta nu corespunde sexului s─âu gonadic.

Sexualitate

s.f. ( fr. Sexualite; engl. sexuality;  germ. Sexualitat)

Ansamblu al fenomenelor sexuale sau legate de sex care pot fi observate în lumea vie.

Gonocorismul- sau separarea sexelor – comport─â nu numai diferen╚Ťierea germenului, ci pe aceea, mai mult sau mai pu╚Ťin marcat─â, a somei; individul mascul ╚Öi individul femel─â din aceea╚Öi specie se diferen╚Ťiaz─â printr-o serie de caractere sexuale.

Caracterele sexuale primare înglobeaz─â toate organele direct legate de producerea, emiterea ╚Öi schimbarea game╚Ťilor. Orin urmare, acestea cuprind gonadele, tractusurile genitale, organele de împerechere. Ele se formeaz─â înaintea perioadei de maturitate sexual─â sau pubertate.

Caracterele sexuale secundare sunt caractere somatice care se afl─â în raporturile variabile cu dezvoltarea genital─â. Ele apar doar la pubertate ╚Öi sunt signaletice pentru maturitatea sexual─â (dezvoltarea sânilor, a b─ârbii), fiind când permanente ╚Öi r─âspunz─âtoare pentru dismorfismul sexual, când tranzitorii ╚Öi manifestându-se decât în timpul perioadelor de reproducere, suprapunându-se fenomenului rutului.

Din punct de vedere al psihanalizei, sexualitatea reprezint─â ansamblul diverselor modalit─â╚Ťi de satisfacere sexual─â. Dintr-un termen al limbajului curent, psihanaliza a f─âcut un concept major al teoretiz─ârii sale, postulând existen╚Ťa unei sexualit─â╚Ťi infantile, diferen╚Ťiind-o de activitatea genital─â ╚Öi subliniind-i leg─âturile intime cu limbajul omenesc ╚Öi falusul.

Sexualiatea uman─â se caracterizeaz─â prin implicarea pulsiunilor. Chiar dac─â se sprijin─â pe trebuin╚Ťele organismului, spre deosebire de instincte, acestea nu au ca obiect privilegiat: sexualitatea omului nu este determinat─â într-o complementaritate; nu exist─â un obiect sexual, iar incon╚Ötientul îl ignor─â pe altul ca atare.

Pulsiunile pot viza o pl─âcere de organ, f─âr─â altul prucum suptul, reten╚Ťia fecalelor, în acest caz, ele sunt legate de activit─â╚Ťile infantile generatoare de pl─âcere.

Aceste caracteristici permit  explicarea a╚Öa-numitelor ,, perversiuni sexuale’’, care trebuiesc diferen╚Ťiate cu grij─â de perversiunea ca structur─â, în cadrul în c─âruia prevaleaz─â  un mod de satisfacere par╚Ťial, neunificat ╚Öi ordonat de c─âtre falus. Astfel, se poate vorbi despre o prevalen╚Ť─â anal─â, oral─â sau vizual─â. Sexualitatea presupune o energie sexual─â pe care psihanliza o desemneaz─â sub numele de libido, independent─â de biologic. Termenul însu╚Öi de de sexualitate infantil─â ridic─â o problem─â de fond: dac─â nu se poate nega c─â diversele componente pulsionale elaborate în copil─ârie sub forma soclul sexu─ârii ╚Öi al particularit─â╚Ťilor exerci╚Ťiului sexual la adult, nu exist─â nici un numitor comun între sensul sexualului la copil ╚Öi adult .

Sexuare

s.f. (fr. sexuation; engl. sexuation; germ. Geschlechtlichkeit )

În teoria psihanalitic─â, mod în care b─ârba╚Ťii ╚Öi femeile se raporteaz─â la propriul lor sex, la castrare ╚Öi la diferen╚Ťa dintre sexe.

Aportul revolu╚Ťionar al gândirii freudiene a vizat mai întâi sexualitatea: recunoa╚Öterea unei sexualit─â╚Ťi infantile, dar ╚Öi a unui sens sexual inco╚Ötient al multora dintre actele ╚Öi reprezent─ârile noastre. La acestea, se poate ad─âuga o dimensiune ,,pervers─â’’  legat─â atât de descrierea copilului ca pervers polimorf, cât ╚Öi de aceea a fantasmei incon╚Ötiente, care are adesea o nuan╚Ť─â sadic─â sau masochist─â, voyeurist─â sau exhibi╚Ťionist─â, într-un cuvânt, a acestor puneri în acte descrise.

Totu╚Öi, nu este greu s─â ne d─âm seama c─â importan╚Ťa acordat─â de Sigmund Freud sexualit─â╚Ťii este înso╚Ťit─â de o modificare a defini╚Ťiei sale. Dac─â sexualitatea nu se limiteaz─â la genialitate, dac─â, mai ales, pulsiunile sexuale ne provoac─â, indirect, iubirea de frumos sau principiile morale, trebuie s─â extindem considerabil defini╚Ťia sexualit─â╚Ťii, fie s─â introducem în limbaj termen noi, mai adecva╚Ťi.

De altfel, la Freud, se face deja sim╚Ťit─â necesitatea cre─ârii unor noi categorii, mai ales din cauza faptului c─â îi atribuie falusului rol central, în cazul ambelor sexe.

Este adev─ârat c─â toate acestea introduc psihanaliza într-o teoretizare delicat─â. Pe de o parte, Freud se vede obligat s─â sus╚Ťin─â c─â ceea ce spune despre falus este valabil pentru ambele sexe. În acela╚Öi timp îns─â, el recunoa╚Öte c─â nu-l poate descrie într-un mod satisf─âc─âtor decât ceea ce îi prive╚Öte pe b─ârba╚Ťi. În articolul Despre teoriile sexuale infantile, din 1908, Freud prezint─â ipotezele f─âurite de c─âtre copil pentri a-╚Öi explica misterele sexualit─â╚Ťii ╚Öi ale na╚Öterii.

Diferen╚Ťa dintre sexe

Dac─â diferen╚Ťa de a situa lucrurile în ceea ce prive╚Öte femininul este aici prezentat─â ca circumstan╚Ťial─â, istoria avea s-o eviden╚Ťieze ca una din problemele majore ale psihanalizei.

Dac─â sexualitatea uman─â se define╚Öte ca fiind de la bun început pervertit─â prin limbaj, termenul care îi desemneaz─â efectele nu va c─âp─âta prin el însu╚Öi o valoare masculin─â sau feminin─â. El va fi constituit mai degrab─â de un semnificant care reprezint─â efectele semnificantului asupra subiectului, adic─â orientarea unei dorin╚Ťe reglat─â de interdic╚Ťie. Acesta va fi semnificantul falic, pentru care organul masculin nu constituie decât o reprezentare particular─â. Din perspectiv─â lacanian─â, simbolul falic nu reprezint─â penisul. Este mai degrab─â acela care, din cauza propriet─â╚Ťilor sale erectile ╚Öi detumescente, poate reprezenta felul în care dorin╚Ťa se organizeaz─â pornind de la castrare.

Or, dac─â falusul ca semnificant simbolizeaz─â prelevarea realizat─â pe oricare subiect de c─âtre legea care ne guverneaz─â, introducerea în cadrul speciei umane a unei diferen╚Ťieri care ar desp─âr╚Ťi-o în jum─âtate devine de-a dreptul problematic─â. Dac─â r─âmânem aici, nimic nu ne permite s─â regl─âm, în incon╚Ötient, chestiunea diferen╚Ťei dintre sexe, nimic nu ne îng─âduie s─â surprindem ceea ce poate distinge un sex de cel─âlalt.

În aceast─â privin╚Ť─â, experien╚Ťa clinic─â ridic─â alte întreb─âri. Într-adev─âr, ceea ce ne arat─â ea este în ce m─âsur─â problema sexului  insist─â în incon╚Ötient: ╚Öi nu atât chestiunea activit─â╚Ťii sexuale; cât mai ales problema a ceea ce poate diferen╚Ťia sexele, din momentul în care acela╚Öi semnificant le omogenizeaz─â ╚Öi astfel, mai ales, chestiunea a ceea ce înseamn─â s─â fii femeie.

Formele sexu─ârii presupun în prealabil cel pu╚Ťin o redefinire a falusului sau a func╚Ťiei falice ╚Öi o interoga╚Ťie asupra dimensiunii sale universale.

Dac─â falusul, de la Freud încoace, are valoare de semnificant al castr─ârii, în m─âsura în care aceasta nu este altceva decât legea care guverneaz─â dorin╚Ťa uman─â, care o men╚Ťine între ni╚Öte limite precise.

Aceste formule care prezentate pe scurt, pot s─â apar─â abstracte, sunt în prezent operante într-un întreg sector de cercet─âri psihanalitice. Ele au fost deja folosite, printre altele, la situarea raportului specific al b─ârbatului cu obiectele par╚Ťiale desprinse prin opera╚Ťia castr─ârii, ca ╚Öi al aceluia al femeilor cu punctul enigmatic care în inco╚Ötient, ar desemna o juisan╚Ť─â.

Transsexualism

s.n. ( fr. transsexualisme; engl. transsexualism)

Veritabil─â convingere cvasidelirant─â a unui subiect de apartenen╚Ť─â la sexul opus aceluia pe acela pe care i l-a dat natura, ╚Öi care, a╚Öadar, va dori continuu ╚Öi va încerca s─â ob╚Ťin─â prin toate mijloacele ( mai ales endocrinologice ╚Öi chirurgicale) schimbare de sex.

Dac─â E. Esquirol descrisese deja cazul unui ‚,b─ârbat în vârst─â de 26 de ani, înalt, cu o statur─â frumoas─â, cu un chip pl─âcut, c─âruia îi pl─âcea s─â se îmbrace în haine femeie╚Öti ╚Öi care s-a convins pe sine c─â este femeia ╚Öi a încercat s─â persuadeze pe toat─â lumea, chiar pe membrii familiei sale de acest lucru’’,  numai pe la 1950 sindromul acesta apare ca fiind relativ frecvent, într-o popula╚Ťie care, pe de alt─â parte, nu prezint─â o patologie mental─â manifest─â.

Transsexualismul se distinge prin urm─âtoarele criterii diagnostice:

  • sentimentul de discomfort ╚Öi de neadcvare în privin╚Ťa propriului sex anatomic;
  • dorin╚Ťa de a fi eliberat de organele sale genitale ╚Öi de a tr─âi ca un subiect al celuilalt sex;
  • persisten╚Ťa a perturb─ârii într-un mod continuu timp de cel pu╚Ťin doi ani;
  • absen╚Ťa de ambiguitate sexual─â organic─â sau de anomalie genetic─â;
  •   nedatorat unei alte tulbur─âri mentale, schizofrenia;

Transsexualismul masculin trebuie diferen╚Ťiat de cel feminin . în primul, de cinci pân─â la ╚Öase ori mai frecvent unele tendin╚Ťe homosexuale s-au manifestat adesea înc─â înainte de pubertate. Atrac╚Ťia fa╚Ť─â de anumite profesiuni este obi╚Önuit─â, ca ╚Öi frecven╚Ťa unor medii aparte; urm─âtoarea etap─â a tratamentului hormonal este existen╚Ťa unei situa╚Ťii ambigue ╚Öi marginale dinpunct de vedere social, de multe ori prelungit─â, care poate s─â duc─â la realizarea unor transform─âri anatomice prin interven╚Ťiile chirurgicale.

La femeie, dac─â androgenele favorizeaz─â modific─ârile ╚Öi dac─â exist─â cereri de transformare anatomic─â, nu se înregistreaz─â marginalitate social─â; dimpotriv─â, o c─âutare a rolului viril social ╚Öi profesional ╚Öi adoptarea unei responsabilit─â╚Ťi sociale ╚Öi profesionale ╚Öi a unui habitatus masculin duc adesea la o bun─â inser╚Ťie profesional─â.

În cursul traiectoriei sale biografice, transsexualul nu este aproape niciodat─â tratat: comportamentul din copil─ârie atrage rareori aten╚Ťia, ca ╚Öi acela de la pubertate. Ulterior, tratamentul hormonal reprezint─â o etap─â ╚Öi este adesea autoadministrat. Transformarea anatomic─â nu este constant─â ╚Öi este adesea progresiv─â cu ajutorul unor interven╚Ťii minore încurajate e partener.

Cererea de schimbare de stare civil─â este ultima etap─â la care se încearc─â s─â ajung─â transsexualul, rareori tratat pe plan psihoterapeutic. Ne de mult─â vreme, asist─âm la oficializarea schimb─ârilor de stare civil─â. Totu╚Öi, aceste cazuri r─âmân izolate ╚Öi se dezvolt─â o popula╚Ťie marginal─â. Adev─ârata negare subiectiv─â are, poate, o parte de origine biologic─â. Studiile recente converg spre o diferen╚Ťiere extrem de precoce a creierelor masculin ╚Öi feminin din punct de vedere func╚Ťional. Oricum, decizia de schimbare juridic─â a sexului nu ar trebui s─â intervin─â decât în urma unei expertize medico-psihiatrice încredin╚Ťate unei echipe interdisciplinare calificate.

Travestism

s.n. ( fr. travestisme; engl. travestism)

Adoptarea de anumi╚Ťi subiec╚Ťi a habitatului vestimentar ╚Öi social al sexului opus, care poate s─â duc─â uneori pân─â la necesitatea de a purta ve╚Ömintele acestuia pentru a ob╚Ťine o juisare sexual─â.

Descris mai întâi la b─ârbat de c─âtre Havelock Ellis sub termenul de eonism, apare ╚Öi la femeie, de╚Öi mai rar. Nu este vorba despre gradul simplu, minor, al inversiuni sexuale al XX-lea. Psihanalistul A. Hesnard (1886-1969) a ar─âtat c─â pulsiunea sexual─â la ace╚Öti b─ârba╚Ťi travesti╚Ťi este orientat─â spre femeie, dorit─â ╚Öi amenin╚Ť─âtoare totodat─â ╚Öi, prin urmare, ╚Ťinut la distan╚Ť─â. În e╚Öecul s─âu de o poseda pe deplin printr-un act sexual ce r─âmâne dificil (impoten╚Ťa ╚Öi ejacularea precoce sunt frecvente la asemenea pacien╚Ťi), travestitul î╚Öi apropriaz─â partenera identificându-se cu ea prin ceea ce o reprezint─â mai bine pe planul imaginar ╚Öi simbolic: hainele ╚Öi rolul ei social. Travestindu-se, el nu devine, prin urmare, un obiect sexual pentru un alt b─ârbat, ci r─âmâne astfel pentru el însu╚Öi printr-o pozi╚Ťie narcisist─â. Al╚Ťi autori au insistat mai degrab─â asupra aspectelor feti╚Öiste ale travestismului, evidente mai ales în cazurile pl─âcerea sexual─â nu poate fi ob╚Ťinut─â decât prin manipularea ╚Öi purtarea unor haine ale celuilalt sex.

Nimfomanie

s.f. (fr. nymphomanie; engl. nymphomania)

Exagerarea a dorin╚Ťei sexuale la femeie, care duce la atitudini de seduc╚Ťie ╚Öi de provocare ce nu sunt conforme rolului feminin, a╚Öa cum este în general conceput în societatea occidental─â.

A fost descris─â de c─âtre un tân─âr medic francez, D.T. de Bienville, în 1772, ca o ,,adev─ârat─â boal─â a sexului’’, o ,,furie uterin─â’’, care le determin─â pe femeile afectate ,,s─â scuture de jugul impun─âtor al pudorii’’ ╚Öi s─â-i solicite ,,într-un mod f─â╚Ťi╚Ö dezonorat’’ ╚Öi cu ,,un glas pe cât de tic─âlos pe atât de criminal pe primii care vin s─â r─âspund─â insa╚Ťiabilelor lor dorin╚Ťe’’. comparat─â cu satiriazisul la b─ârbat , nimfomania ╚Ťine mai mult de un diagnostic moral ╚Öi de o judecat─â de valoare decât de o adev─ârat─â boal─â fizic─â ori mental─â, chiar dac─â ea poate fi uneori consecin╚Ťa unor tulbur─âri endocrine (hiperovarism) sau a unei st─âri de excita╚Ťie maniac─â.

Voyeurism

s.n. ( fr. voyeurisme;  engl. Voyeurism)

Anomalie a comportamentului caracterizat─â prin c─âutarea pl─âcerii sexuale în privirea sau spionarea persoanelor care se dezbrac─â sau desf─â╚Öoar─â activit─â╚Ťi sexuale sau fiziologice (mic╚Ťiune, defeca╚Ťie), de cele mai multe ori f─âr─â ╚Ötirea acestora.

Aceast─â anomalie face parte din parafilii. La unii voyeuri, pl─âcerea este ob╚Ťinut─â doar prin privirecare r─âmâne pentru ei singura activitate sexual─â. Al╚Ťii vor atinge orgasmul masturbându-se în timp ce spioneaz─â. Pantru a re╚Ťine acest diagnostic, trebuie ca pulsiunile sexuale ╚Öi fantasmele de excita╚Ťie voyerist─â s─â continue în mod repetitiv ╚Öi mai mult de ╚Öase luni.